Guilty Girls. ( 3.)

                          Gulty Girls. ( 3.)
     Am reusit sa aduc subiectul pe fagasul normal, ea avea 23 de ani, eu 19... Mi-a oferit o cafea si m-a pus sa jur ca nu o sa scot un cuvant despre ce am vorbit. Eu inca eram inspaimantat de ce se intamplase. I-am promis ca o sa ma intorc maine ca sa clarificam lucrurile si am iesit usurat pe usa si mi-am jurat ca n-o sa mai intru in acel apartament niciodata. Am iesit din scara blocului, am trecut printre ghene si am urmat felinarele strazii pana acasa.
     De atunci nu am mai vazut-o niciodata, insa doar la ea ma gandeam. Am trecut peste fazele astea si mi-am trait viata.
     A venit iarna si spre bucuria New York-ezilor, primavara se instapani mult prea devreme. Incepuse un martie cu zile blande,caldute si, pe masura ce si le depana, anotimpul tineretii devenea tot mai prezent in sufletele oamenilor. Zapada se topise de mult si sub razele soarelui prindeau viata primele fire de iarba, ghioceii, mugurii arborilor. Curand dadura in floare castanii si ceva mai tarziu liliacul.
     Se deschisera parcurile si desi noptile erau inca racoroase, indragostitii se plimbau pana in faptul diminetii.
     Eu implinisem 20 de ani de curand si ma simteam foarte bine. Aveam un job si o garsoniera. Dar totul din acel loc in care locuiam imi amintea de Irene... Era un apartament la fel de sobru cu camerele plasate in acelasi fel si carpete asemanatoare pe podele. Imi spuneam ca e doar o pura coincidenta si ca exista o explicatie pentru aceasta.... 

     Explicatia sosise odata ce am gasit o fotografie cu ea intr-o cutie, sub pat.
     M-am speriat ingrozitor, am luat mobilul in mana si am sunat persoana care imi vanduse apartamentul.
     Am aflat ca Irene murise in apartament cu 2 luni in urma. Nimeni nu a reusit sa descopere cauza mortii, insa toata lumea credea ca e din cauza vrajitoriilor pe care le facea.
     In urmatoare clipa am iesit din apartament, si m-am mutat inapoi cu parintii mei(ceea ce era o mare povara pentru ei) pana mi-am gasit un apartament cu chirie unde sa pot sta linistit. 
Am reusit sa mi-o scot pe Irene din cap si m-am obisnuit cu ideea ca a murit din cauza ei, insa o compatimesc. 


                     Sfarsit. . .






Multumesc@!
                                                                         
                                                                                                 PACE!