Am vazut-o intr-o seara tarzie de toamna.... Se plimba pe bulevardul plin de frunze. Avea o pereche de pantofi cu toc, rosii. Tragea dintr-o tigara subtire, lasand pe chistoc o urma rosie de ruj... Un rosu atat de colorat incat sangele era incolor pe langa el. Se plimba foarte ingrijorata.... Tocurile ei scoteau singurul sunet al carui ecou il auzeam pana in adancul sufletului.... Nu-i vazusem fata inca, dar ma indragostisem de ea instantaneu.Doar felul in care tine tigara in mana iti provoaca o senzatie foarte ciudata, un fior care iti trece prin tot corpul si pe care ai vrea sa-l pastrezi dar pleaca, exact ca ea.... La un moment dat se opreste in fata unei banci , o priveste cu suspiciune isi da jos paltonul cenusiu si cuprinsa de frigul de afara se aseaza cu grija pe el. Acesta e momentul in care am decis sa incerc sa vorbesc cu ea, profitand de faptul ca sta singura pe o banca in mijlocul noptii si fara haina pe ea, asa ca m-am apropiat si m-am asezat langa ea: - Nu ar trebui sa stai aici singura....-am spus eu uitandu-ma in gol pentru a nu dau de inteles ca am urmarit-o pana acum.- - Nu-ti face griji, fregventez locul asta de multa vreme-raspunse ea privind tot in gol, fara sa arate vreun interes fata de mine- -Nu ti-e frig?- am spus eu dand jos geaca groasa de piele si punand-o pe umerii ei ascutiti.- -Nu multumesc, nu mi-e frig... eu nu simt frigul. Asta m-a facut sa-mi pun un semn de intrebare.... Cum adica nu simte frigul? E drogata? De cine m-am indragostit?.... Dar inainte sa imi termin ideea( in gand bineinteles), isi indreapta privirea spre mine.... Avea ochii de un albastru atat de provocaror, buzele atat de senzuale, barbia ascutita si parul blond, stralucitor.... Nu mai aveam niciun dubiu... Era dragoste la prima vedere. Insa nu si din partea ei.... Eu eram un simplu pusti care ii da tarcoale la fel ca si multi altii probabil. -Eu sunt Noah... Incantat -Irene, deasemenea incantata.- Mi-a intins mana in semn de respect.. Cand i-am simtit mainile perfect fine, slefuite, parca si degetele lungi si subtiri, mi-a trecut prin cap un singur lucru, neobisnuit de altfel, pe care nu l-am mai avut pana atunci....FINGER JOB.... -Si banuiesc ca nu o sa mi te destainui.... Adica tot nu mi-ai spus de cauti aici.... Ea se intoarse catre mine si spuse: -E complicat, nu o sa intelegi... inainte, as prefera sa ne cunoastem mai bine. ( Eram confuz... nu stiam ce vroia de la mine...insa orice isi doream, eram pregatit sa-i ofer) In acel moment s-a ridicat usor de pe banca, s-a plasat in fata mea si s-a asezat intr-un mood foarte pervers la mine in brate, sarutandu-ma nebuneste.....
E un sentiment de libertate care urla in mine. Libertatea de a iubii neconditionat, libertatea de a baga pe cineva in masa la orice ora ai che, libertatea de a visa, a duce dorul, a plange, a rade, a canta...... Dar langa acel sentiment te aflii tu, care imi umpli golul creat de plecarea ta, si oricat de stupid ar parea, nu pot sa trec peste asta si ma ingrijoreaza faptul ca nu ma suni, nu dai niciun semn de viata, fractu` ma ignora in favoarea unor clatite("Lasa-ma tu, fac clatite"). Dar am un feeling ca esti bine:) SIMT ASTA! Si vreau sa stii ca si eu sunt bine, sunt bine pentru ca ma hranesc cu amintiri si asta ma face mai puternica. Cand viata iti ia ceva, timpul iti da altceva. Eu am primit rabdare. Am rabdare! Stiu ca o sa suni si stau tot timpul cu telefonul in mana. Am rabdare pentru ca stiu ca o sa te intorci si stau tot timpul cu sufletul la gura si incerc sami imaginez acea clipa, dar stiu ca va fi total diferita. Dar sunt recunoscatoare pentru ca te am..... Pentru ca am increderea ta si pentru ca am tot ce am nevoie. Iti multumesc pentru tot. Si acum stand intre 4 pereti, mancand portocale si mirosind cojile portocalii, imi aduc aminte de noi si de felul tau gingas in care mananci pizza, de modul grijuliu cu care tii mingea de basket... felul in care iti sclipesc ochii cand razi si vreau sa cred ca iti sclipesc asa doar cand razi cu mine, pentru ca, (virgula) cu asta ma hranesc, cu iluzii. Si iluziile sunt un mod de a traii. Doar ca atunci cand te trezesti dintr-un asemenea mod de viata, ori nu te obisnnuiesti cu realitatea, ori esti izolat de privirile pesimiste ale celorlalti. Si o sa ma opresc aici pentru ca se face tarziu si incepe sa-mi fie foame.... Si noaptea e un sfesnic bun... O sa creez cateva iluzii si o sa le devorez gandindu-ma la tine.
Uneori suntem asa de inconstienti..... Aruncam cu cuvinte urate in cei care tin cu adevarat la noi si care ne indruma tot timpul, cei care sunt langa noi tot timpul. Ne purtam ciudat si ne descarcam pe ei. NU E BINE! Faci lucrurile astea prea des ca sa-ti permiti spre sfarsit sa le indrepti. Spun sfarsit pentru ca tu pleci.... pleci desi ai promis ca noi sa pleci niciodata. Si regret.... Desi nu stiu cum sa ma exprim, regret.... Te iubesc foarte mult si vreau sa fi sigur ca o sa fiu acolo pentru tine si cum tiam mai spus o sa te astept mereu. Nimic nu poate schimba tot ce am construit in tot timpul acesta. Desi nu a trecut mult timp de cand ne cunostem , simt ca te stiu de o gramada de ani.....Ani care inseamna defapt cateva luni. Dar nu timpul conteaza...ci felul in care il folosim si eu cred ca l-am folosit in favoarea nostra. Cred asta pentru ca am ajuns sa simt ca doar tu ma intelegi. Cu tine pot vorbi orice..... Cu tine nu ma mai simt o ciudata care are tot felul de idei tampite, pentru ca tu sti sa le apreciezi pe toate. Si iti multumesc pentru toate astea. Iti multumesc pentru ca ma suporti si pentru ca esti un prieten adevarat. O sa-mi fie dor de tine:] Te iubesc, Alin.
-Irene, deasemenea incantata.- Mi-a intins mana in semn de respect.. Cand i-am simtit mainile perfect fine, slefuite, parca si degetele lungi si subtiri, mi-a trecut prin cap un singur lucru, neobisnuit de altfel, pe care nu l-am mai avut pana atunci....FINGER JOB....
